Deprimare sau astenie de toamna - confesiuni de tatic | Comentarii articol

Ultimile 2 comentarii

1. 

   andratrimis la 18/4/2006

   Ar fi foarte simpli daca totul s-ar rezuma doar la ceea ce a scris tatal fericit.dar este vorba de ceea ce simti la un moment dat.eu de exemplu, pana acum cateva zile as fi spus in gura mare ca sunt cea mai fericita, ca imi iubesc sotul foarte mult....dar am cunoscut un barbat care m-a scos din barlogul meu, mi-a creat acel sentiment de siguranta, de apreciere, m-a facut sa ma regasesc fara sa stiu ca uitasem de mine cam de mult timp.nu stiu in ce masura ma va intelege cineva...ma simt iubita, ma simt frumoasa, si imi vorbeste atat de frumos...si asa mi-am dat seama ca vreau mai mult de la viata, ca se poate mai bine, ca exista un om care mi se potriveste mai bine decat sotul meu.problema este ca nu ma prea simt vinovata de ceea ce fac

   Raspunde la acest comentariu
2. 

   Coryna trimis la 28/9/2002

   Draga Tiberiu, Am citit un articol care , parca, este scris de o mamica si nu de un tatic. Se pare ca intr-adevar este un inceput de astenie, ca prea alegem subiecte triste. Deh, ce sa faci macar cu amintirile unei seri romantice sa raminem si noi, daca n-o sa avem prea curind parte de una. Eu de-abia astept sa-mi creasca baiatul mare, sa se duca la scoala si sa-i spun" Tu n-ai lectii de facut? Hai treci la tine in camera si pune mina pe o carte si mai lasa dracului Voltaj ca m-ai innebunit cu el!" (culmea e ca si noua ne place Voltaj). In rest ce pot sa-ti spun ; ca n-am putut sa ma duc la coafor nici macar cu ocazia petrecerii de 1 an a baietelului meu, daramite asa tam-nisam, cu toate ca ai dreptate tare bine mi-ar prinde daca ar sta cineva cu Dragos fara mine macar 2 ore. Dar, sa speram ca disperarea care ne-a cuprins pe unii dintre noi o sa treaca si o sa revenim la sentimente mai normale si mai vesele.

   Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu